marți, 24 mai 2016

De ce România e groapa de gunoi a Europei și își merită soarta

     

   
     Ok,asta e o afirmație pe care ați mai auzit-o de nenumărate ori,clasa politică hur dur,biserica ortodoxă care numai lucruri creștinești nu face,etc.Bun,trecând peste subiectele evidente de care eu unul sunt sătul(și nu pentru că sunt probleme inexistente,sunt absolut reale,actuale și vor continua să fie din păcate),problema romanului e că se dovedește  a fi un as în arăta cu degetul și a arunca problema în poala celuilalt.Și politicienii,și clericii și toți cei care dețin o oarecare putere în țara asta tot din rândurile noastre provin,să nu uităm că tot români sunt,n-au venit niște extraterestii și s-au pus în parlament.
      Acum să nu vă gândiți că sunt români din niște rânduri mai răsărite,au contraire ! sunt niște dejecții umane venite din,sau care au învățat să rezoneze foarte bine cu cei din rândurile prostimii,niște demagogi de prima speță,care împart aceași gândire de Ev Mediu ca ăștia 3 milioane de cromanioni sociali.
     Noi românii stăm la coada clasamentului (în Europa,am făcut și noi câteva țări în lumea a 3-a,nu ești mândru ?) când vine vorba de rata alfabetizării,igienă,corupție,etc.Da’ românul e un șmecher domne,el se pricepe la politică,la sport (chiar dacă îl practică foarte rar) și la mai toate problemele sociale.El știe măi vere cum să rezolve criza imigranților (Hitler style !),care-s problemele ce macină țara(te mai trimit odată la acești călători în timp din secolul XV),în rest la chestiunile reale care ne afectează pe toți nu ar face nimeni gură cu atâta patos.Păi dacă ar lua ăștia atâta atitudine împotriva clasei politice precum iau împotrivă toleranței și libertăților europene,acum am trăi ca în Elveția,sau măcar o Austrie ceva.
    Schimbarea vine mai ales împreună cu schimbarea de mentalitate,ca și restul fraților noștri est-europeni ne confruntăm cu probleme similare pe bază de corupție,biserică care își bagă tentaculele peste tot și ne demonstrează că numai stat laic nu suntem,și tot felul de alte mârlănii.Ei bine eu unul sunt de părere că toate astea au la bază mentalitatea.Fără o deschidere către toleranță rațională nu vom avea niciun fel de deschidere către inovație și evoluție socială.Crezi că e o coincidența că toate statele din lumea întâi sunt și printre  cele mai vehemente apărătoare ale drepturilor omului ? Nu știu dacă ție ți se pare că Norvegia e cumva vreo țară cu caracteristici de lumea a 3-a,și a fost implicată în scandalul cu nenea ăla,mare român bineînțeles,care își educa copiii cu palma.Bine,și când toleranța devine ultra-tolerantă ne confruntăm cu o altă problemă,cum ar fi political correctness-ul scăpat de sub control și care o dă în fascism,pentru că ajungem să punem oamenii într-o bulă de plastic ca să “nu le rănim sentimentele” până când e oprimată libertatea de exprimare.Toleranța trebuie să aibe la bază niște drepturi pentru orice cetățean care nu încalcă libertatea nimănui.Voltaire a zis “Nu sunt de acord cu cea ce spui,dar voi apăra până la moarte dreptul de a o spune”.
     Până una alta,schimbarea vine cu noi care ar trebui să învățam să fim mai toleranți,să intelgem în primul rând și să nu judecăm pe nemestecate.Cât privește clasa politică,ei bine schimbarea vine de jos în sus,poate că în ziua când nu o să mai dai bani la școală pentru fi-tu/fi-ta,să ai grijă ca funcționarii publici să își facă treaba pentru care sunt plătiți fără să tragă foloase necuvenite,și multe alte românisme care alimentează corupția clasei politice ajunsă la nivelul la care e,ei bine,până atunci ne putem bucura de draga noastră distopie,România.
            

joi, 19 mai 2016

“ La 2 metri sub pamant"

  



    Ca orice puștan ascultător de rock/metal cu oleacă de ureche muzicală,pe la 15-16 ani am vrut să îmi fac propria trupă.Din ascultător și fan am vrut să devin interpret,inspirat de trupele ce le ascultam și încă ce le mai ascult și acum.
    Dorința de a cânta și de a face parte din trupe nu mi-a dispărut nici acum,însă trebuie să recunosc că nu mai dau dovadă de același entuziasm ca atunci când abia intrasem la liceu.Să ții o trupă,să repeți constant,să compui,nu e așa de simplu pe cât cred unii.Apar nenumărate frustrări legate de bani,certuri între membri și multe alte motive, pe care cei care au activat sau activează într-o trupă,le cunosc prea bine.Nu știu cum e în afară,însă în underground-ul românesc te lovești de tot felul de impedimente.
    1.Kilometrul 0.



    Hai să o luăm cu începutul,ai primit,cumpărat,economisit pentru o chitară/set de tobe/clape/”ciatarna” sau ce crede inima ta că ar fi instrumentul potrivit pentru tine sau ce te-a dat pe spate fiind un tânăr puber  gata de făcut muzică supărată.Buuon,să zicem că nu stai într-un oraș provincial cum am pățit eu,și ești din ceva așezământ ce dispune de mai multe resurse în ce privește membri,săli de repetiție,etc,mai găsești niște puști cam ca tine și vreți să o puneți de o trupă.După ce ați copiat cu succes câteva riff-uri de la trupe mai cunoscute,reușiți să vă faceți cu vreo 4-5 melodii,apoi vine momentul mult așteptat pe care l-ați visat atât,concert live.Concert care o să aibe în 80 % din cazuri(cu indulgență) o sonoritate de parcă s-a tras sunetu’ prin mixer cu aragazu’ și vreo 40 de oameni în față.E disappointing,știu,dar nu te descuraja,că și eu am pățit treaba asta,și am tot pățit-o să fiu sincer,și știu oameni cu trupe care au răzbit mult mai bine decât formațiile în care am activat eu,și tot au pățit-o.Ei bine România nu e Finlanda și nu mereu se promovează un concert așa cum ar trebui,so get used to it,uneori poate tu ești cauza principală,muzicianul/trupa,că nu ai știut să îți faci reclamă sau cânți de rahat pur și simplu.
   2.Frustrări,râcă,lipsă de respect și originalitate.



      Ca și în restul societății românești,nici underground-ul nu este lipsit de clasica nesimțire cu care ești obișnuit deja.În textul de față,după cum te-ai prins,am ales să mă concentrez pe underground-ul din rock/metal(insert “gen muzical cu gajaiala” here),însă sunt convins că asta o pățesc și cei din sfera rap,ragge,ska,sau ce naiba se mai cântă pe la noi(slavă că există și altă muzică,și oameni care se încăpățânează să facă ceva de calitate în afară de Kiss”my ass”Fm).Bine,nu am fost martor a unor sabotări de proporții,însă vorbitul pe la spate și invidia sunt la ordinea zile.Oameni care îi acuza pe alții că au plătit juriul la concursuri cu trupe(uneori asta e pe bune ce-i drept),mistouri peste mistouri,și alte țigăneli precum masacrat sunetu’ din mixer când băieții de pe scenă nu-ți sunt pe plac și ai chef să îți bați mielu’ de ei oleacă.Nesimțirile astea apar în general din cauza invidiei,pentru că e mai ușor să îl terfelești pe unu decât să devii mai bun,iar uneori se face bășcălie pe la spatele cuiva pentru că ei bine… e de căcat și merită să faci bășcălie de el.Dar chiar și așa,de mistouri a stat toată lumea,și să arunce primu’ cu piatra ăla care nu a făcut puțină bâză de unii pentru că sunau ca un motostivuitor în călduri,ideal ar fi să îi spui respectivului că ar trebui să se perfecționeze,sau în cazul extrem,să se lase dracu de treabă.
     Pe lângă toate astea,cel mai tare cred că mă deranjează lipsa de originalitate și cliseismul.Am văzut aceleași teme,break-uri și versuri trase la indigo pe la mai toate trupele de la noi,și cred că în afară de Phoenix și Cargo-ul vechi(am fost sumar ce-i drept) nu prea ascult nicio trupă românească acasă,de bună voie.Poate unii din prietenii mei se vor supăra la citirea acestui text,but frankly my dear,mă doare în pulă.Cel mai tare mi se pare că lipsește drive-ul ăla care a făcut genul ăsta de muzică cea ce e.Nu știu dacă prea curând vom mai fi martori unei mișcări gen Woodstock 69,”CBGB” în New York-ul anilor 70,sau revoluția alternativă de la începutul anilor 90.Astea-s mișcări care au apărut în SUA ce-i drept,dar după revoluție,începuse și la noi să se dea startul unui val de trupe ce aveau în spate oameni gata să facă “zgomot”(vezi ce făceau Altar prin ’92-’93).
    Suntem reduși la a copia aceleași costume barbare cum vedem la trupele folk străine,aceleași versuri despre război și gloanțe zburătoare/băut de bere,suprasaturate,crezând că e “ultra-thrash”,în timp ce nu știu câți au habar cu adevărat despre evenimentele curente sau dacă au stat să citească presa internațională,dar cred că CS go și Call of Duty sunt de ajuns pentru inspirația lirică,la riff-uri nici nu mă mai bag că unii ar trebui să își numească trupa “Tribut Slayer”.
    Mai sus au fost doar câteva exemple,sunt multe subgenuri cu bube lafel de mari din ce am observat,și sincer nu vreau să fac pe marele critic sau să fiu arogant,încerc doar să dau un semnal de alarmă din ce am observat,a da,și mai repet,dacă nu convine cuiva conținutul textului îl invitit să închidă fereastra,dacă are o doză de simț al criticii constructive și de auto-ironie în același timp,cred că ajuns deja până la rândurile astea,scrise de un fan,un trupet,și un om care merge să vadă concerte live,toate în același timp.
 
     3.Haideți să fim sinceri cu noi înșine.



     Până nu reușim să trecem peste mentalitatea defectoasa underground-ul va fierbe în suc propriu.Ne concentrăm pe nimicuri în loc să facem muzică originală și de calitate,iar la capitolul promovare suntem praf.Prietena mea mi-a spus de curând că există prin rândul persoanelor de 30-40 de ani ascultători de rock/metal dornici să meargă la concerte însă sunt deasemnea sătui de aceleasi trupe suprasaturate prezente la toate festivalurile și concertele aniversare,și toate evenimentele “super-rock”.Da,sunt oameni cu 10-20 mai în vârstă ca tine care ți-ar cumpără cu plăcere CD-ul,tricoul,ar plăti bilet,și habar nu au unde se țin concerte,ce trupe noi încearcă să își facă un nume pe la noi,și asta e trist.
    Luați-o ca pe opinia unui ascultător,dar mai ales observator al acestui stil,la nivel românesc bineînțeles,în ciuda cinismului de care am dat dovadă mai sus.