Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, un cetăţean al
României devine fericitul deţinător al celui mai important drept dintr-o
republica democrată – dreptul de a vota. Un drept vital în organizarea unui
stat, un drept care poate schimba jocul şi jucătorii şi totuşi… un drept pe
care, mulţi preferă să-l ia în ras prin neexercitarea acestuia sau votarea prin
aplicarea metodei “ala bala portocala”. Pentru cei necunascatori de istorie,
acest drept, de a vota, nu a fost întotdeauna la îndemana oricărui cetăţean, ba
el chiar nu a fost. Da, nu aveai dreptul să votezi. Deciziile erau luate, prin
forţă, doar de cei cu influenţă, aristocraţii, boierii sau, ulterior, burghezia
(aceeaşi denumire pentru “ăia cu bani”), statut, care era, de regulă, moştenit
întrucât era foarte greu să-ţi depăşeşti condiţia, ţăran fiind. Asta ca să nu
te gândeşti că ar fi fost posibile cazuri precum Becali. No, sir. De asemenea,
femeile n-au avut parte de acest drept şi de eligibilitate până în 1948, atunci
când a fost adoptată prima constituţie comunistă, o constituţie cu foarte multe
drepturi… teoretic. Dar până atunci, soarta lor vizavi de implicarea în viată
politică a fost nesatisfăcătoare, întrucât, ele primesc dreptul de a vota încă
din 1938, dar nu sunt eligibile. Şi chiar şi aşa, odată cu acapararea puterii
de către comunişti, nu prea aveai ce face cu acel drept nici ca femeie, dar
nici ca bărbat. Aşadar, prima manifestaţie de exercitare a acestui drept, în
rândul femeilor şi una care să conteze, pot spune că a fost în 1991, atunci când
au avut loc primele alegeri bazate pe principii democratice.
Unde vreau eu să ajung… Atâta bătaie de cap, atât s-au
implicat oamenii care au pus bazele acestei ţări, oameni precum Dimitrie
Cantemir, a cărui familie a cotizat cu sume uriaşe din propria avere pentru
sponsorizarea mişcărilor de unire şi nu numai. Familia Brătianu, cu I.C
Brătianu în faţă, care a pus bazele Partidului Naţional Liberal în 1875, un
partid care a reprezentat dreptatea şi vocea poporului pentru mult timp, nu
mizeria de astăzi avidă după putere şi nepăsătoare faţă de oameni. Totul era
diferit înainte... când s-a instalat, deci, cancerul? Un răspuns cert la
această întrebare nu am, dar urmările ţi le pot prezenta.
De când m-am născut văd aceleaşi formaţiuni politice care
parcă joacă leapşa, când e una la putere, când e cealaltă, când se unesc cele
două, când sunt inamice, când acelaşi nume operează sub alt nume, când revin la
fosta titulatură… şi tot aşa. Mă simt ca la teatru, atunci când, din lipsa de
actori, unul este nevoit să joace două roluri. Păcat că în viaţă politică acest
act nu capătă nicio nuanţă artistică, ci mai degrabă prinde un aer alterat.
Cancerul e de culoare roşie la noi, cel puţin aşa a fost
iniţial. Acum el s-a extins, exact ca boală propriu-zisă, pe întreaga paletă de
culori. Nu mai contează deja ce culoare, denumire sau promisiuni are partida
respectivă, sunt aceieasi oameni în spate, aceiaşi paraziţi, care, exact că şi
bacteriile dăunătoare, au căpătat rezistenţă la dezinfectanţii diluaţi cu
apă(marea majoritate a populaţiei – inodoră, incoloră şi insipidă). HexiPharma
much?
A man needs to vote. Asta a fost prima problema pe care am
remarcat-o. Nu pot concepe lipsa asta a dorinţei de implicare. Oamenii au murit
pentru că tu să ai dreptul de a vota, iar pe tine nu te interesează. Îţi
înţeleg frustrarea -> întarzierea schimbării, problema cu politicienii, că-s
aceiaşi, resemnarea, dar să fim serioşi, nici nu cred că te-ai interesat atât
de tare despre alţi candidaţi, care poate că au potenţialul şi atitudinea necesară
pentru a deveni schimbarea pe care cu atâta ardoare ţi-o doreşti. Însă nu uita,
atunci când tu nu votezi, îl laşi pe altul, mai slab de îngeri să o facă şi
deciziile acestei majorităţi sunt direct proporţionale cu situaţia actuală a
ţării. Lăsăm proştii să voteze, proştii ne conduc. În fond, dacă nu votezi, tu
nu contezi.
A doua problemă care intervine este clasică: cu cine votăm?
Ce am remarcat eu din această campanie locală a oraşului meu este că nu s-a pus
atât de mult preţ pe informaţie şi informarea corespunzătoare a cetăţenilor.
Excluzând membrii partidelor PSD şi PNL, care m-au asaltat cu pliante şi
planurile politice ale potenţialei conduceri. Ce denotă asta? Că din nou,
burghezia ne conduce, dar nu prin violenţă, de această dată. Mă simt că-n
secolele XVII – XVIII, doar că e mai frumos ambalată ideea de egalitate. Păi
cum poţi fi egal când există candidaţi a căror reclamă este egală cu zero, din
lipsa fondurilor, neputand sa se faca auziţi. Recunosc, spre ruşinea mea, au
existat candidaţi, pe biletul de vot, de care nu auzisem. Pot spune că a fost
vina mea că nu m-am informat îndeajuns de bine. Dar cum de feţele celor de la
PSD şi PNL le am impregnate în cap de la cât de mult le-am văzut atât pe
zidurile de pe stradă, cât şi pe cele de pe facebook? Asta este şi ideea. Este
o adevărată propagandă vizuală. Cu cât vezi mai mult numele, feţele şi
emblemele acestor partide, cu atât vei fi mai tentat să le votezi, chiar
subconştient. Şi ei ştiu asta. De asta se pune atâta preţ pe reclamă si
recogniţie. Pe lângă asta, câteodată cred că unii se simt că la pariuri
sportive şi votează candidaţii cu cota mai mare, ca să fie câştig la sigur.
Glumesc... chiar cred că nu se întamplă asta. Sau sper?...
Impresia mea vizavi de dreptul la vot este totuşi una
nesatisfăcătoare. Mă aşteptam să se pună mai mult preţ pe acesta şi să facă
diferenţa. Probabil aşa gândesc toţi cei care tocmai au primit acest drept.
Ce-i de făcut? Ieşi la vot şi votează cu cine crezi că-ţi poate oferi o viaţă
mai bună, dar informează-te înainte! Sincer eu aş tânji după o retragere a
dreptului la vot a unor persoane şi l-aş limita după anumite criterii. Întrucât
mi se pare strigător la cer că un om care habar nu are pe ce planetă se află…
literally… să voteze. Personal, aş retrage dreptul de a vota fiecărui cetăţean,
urmând ca acesta să fie câştigat pe baza unui test, efectuat înaintea fiecărei
campanii electorale, care să denote un anumit nivel de inteligenţă demn de
consultarea sa în privinţa alegerii conducerii. Aşa mi se pare corect. Şi aşa
sunt mulţi care nu votează, de ce să mai sufere de această povară? Ar trebui
ridicată. Poate sună fantazist ce susţin eu, dar sincer, chiar nu consider că
orice cetăţean merită să participe la viaţa politică a unui stat… unii sunt
făcuţi să urmeze, alţii să conducă. Selecţie naturală? Poate. Dar nu-mi convine
să mă las condus de un popor spălat pe creier şi orbit de prostie.
O ultima impresie, care, deşi mă doare s-o spun, ea consider
că reprezintă realitatea ultimei campanii electorale. Aşa cum “Tătuca Stalin”
spunea: “Nu contează cu cine votezi, contează cine numără voturile.”
