Ca orice puștan
ascultător de rock/metal cu oleacă de ureche muzicală,pe la 15-16 ani am vrut
să îmi fac propria trupă.Din ascultător și fan am vrut să devin
interpret,inspirat de trupele ce le ascultam și încă ce le mai ascult și acum.
Dorința de a cânta
și de a face parte din trupe nu mi-a dispărut nici acum,însă trebuie să
recunosc că nu mai dau dovadă de același entuziasm ca atunci când abia intrasem
la liceu.Să ții o trupă,să repeți constant,să compui,nu e așa de simplu pe cât
cred unii.Apar nenumărate frustrări legate de bani,certuri între membri și
multe alte motive, pe care cei care au activat sau activează într-o trupă,le
cunosc prea bine.Nu știu cum e în afară,însă în underground-ul românesc te
lovești de tot felul de impedimente.
1.Kilometrul 0.
Hai să o luăm cu
începutul,ai primit,cumpărat,economisit pentru o chitară/set de
tobe/clape/”ciatarna” sau ce crede inima ta că ar fi instrumentul potrivit
pentru tine sau ce te-a dat pe spate fiind un tânăr puber gata de făcut muzică supărată.Buuon,să zicem
că nu stai într-un oraș provincial cum am pățit eu,și ești din ceva așezământ
ce dispune de mai multe resurse în ce privește membri,săli de repetiție,etc,mai
găsești niște puști cam ca tine și vreți să o puneți de o trupă.După ce ați
copiat cu succes câteva riff-uri de la trupe mai cunoscute,reușiți să vă faceți
cu vreo 4-5 melodii,apoi vine momentul mult așteptat pe care l-ați visat
atât,concert live.Concert care o să aibe în 80 % din cazuri(cu indulgență) o
sonoritate de parcă s-a tras sunetu’ prin mixer cu aragazu’ și vreo 40 de
oameni în față.E disappointing,știu,dar nu te descuraja,că și eu am pățit
treaba asta,și am tot pățit-o să fiu sincer,și știu oameni cu trupe care au
răzbit mult mai bine decât formațiile în care am activat eu,și tot au
pățit-o.Ei bine România nu e Finlanda și nu mereu se promovează un concert așa
cum ar trebui,so get used to it,uneori poate tu ești cauza
principală,muzicianul/trupa,că nu ai știut să îți faci reclamă sau cânți de
rahat pur și simplu.
2.Frustrări,râcă,lipsă de respect și originalitate.
Ca și în restul
societății românești,nici underground-ul nu este lipsit de clasica nesimțire cu
care ești obișnuit deja.În textul de față,după cum te-ai prins,am ales să mă
concentrez pe underground-ul din rock/metal(insert “gen muzical cu gajaiala”
here),însă sunt convins că asta o pățesc și cei din sfera rap,ragge,ska,sau ce
naiba se mai cântă pe la noi(slavă că există și altă muzică,și oameni care se
încăpățânează să facă ceva de calitate în afară de Kiss”my ass”Fm).Bine,nu am
fost martor a unor sabotări de proporții,însă vorbitul pe la spate și invidia
sunt la ordinea zile.Oameni care îi acuza pe alții că au plătit juriul la
concursuri cu trupe(uneori asta e pe bune ce-i drept),mistouri peste
mistouri,și alte țigăneli precum masacrat sunetu’ din mixer când băieții de pe
scenă nu-ți sunt pe plac și ai chef să îți bați mielu’ de ei oleacă.Nesimțirile
astea apar în general din cauza invidiei,pentru că e mai ușor să îl terfelești
pe unu decât să devii mai bun,iar uneori se face bășcălie pe la spatele cuiva
pentru că ei bine… e de căcat și merită să faci bășcălie de el.Dar chiar și
așa,de mistouri a stat toată lumea,și să arunce primu’ cu piatra ăla care nu a
făcut puțină bâză de unii pentru că sunau ca un motostivuitor în călduri,ideal
ar fi să îi spui respectivului că ar trebui să se perfecționeze,sau în cazul
extrem,să se lase dracu de treabă.
Pe lângă toate
astea,cel mai tare cred că mă deranjează lipsa de originalitate și
cliseismul.Am văzut aceleași teme,break-uri și versuri trase la indigo pe la
mai toate trupele de la noi,și cred că în afară de Phoenix și Cargo-ul vechi(am
fost sumar ce-i drept) nu prea ascult nicio trupă românească acasă,de bună
voie.Poate unii din prietenii mei se vor supăra la citirea acestui text,but
frankly my dear,mă doare în pulă.Cel mai tare mi se pare că lipsește drive-ul
ăla care a făcut genul ăsta de muzică cea ce e.Nu știu dacă prea curând vom mai
fi martori unei mișcări gen Woodstock 69,”CBGB” în New York-ul anilor 70,sau
revoluția alternativă de la începutul anilor 90.Astea-s mișcări care au apărut
în SUA ce-i drept,dar după revoluție,începuse și la noi să se dea startul unui
val de trupe ce aveau în spate oameni gata să facă “zgomot”(vezi ce făceau
Altar prin ’92-’93).
Suntem reduși la a
copia aceleași costume barbare cum vedem la trupele folk străine,aceleași
versuri despre război și gloanțe zburătoare/băut de bere,suprasaturate,crezând
că e “ultra-thrash”,în timp ce nu știu câți au habar cu adevărat despre
evenimentele curente sau dacă au stat să citească presa internațională,dar cred
că CS go și Call of Duty sunt de ajuns pentru inspirația lirică,la riff-uri
nici nu mă mai bag că unii ar trebui să își numească trupa “Tribut Slayer”.
Mai sus au fost
doar câteva exemple,sunt multe subgenuri cu bube lafel de mari din ce am
observat,și sincer nu vreau să fac pe marele critic sau să fiu arogant,încerc
doar să dau un semnal de alarmă din ce am observat,a da,și mai repet,dacă nu
convine cuiva conținutul textului îl invitit să închidă fereastra,dacă are o
doză de simț al criticii constructive și de auto-ironie în același timp,cred că
ajuns deja până la rândurile astea,scrise de un fan,un trupet,și un om care
merge să vadă concerte live,toate în același timp.
3.Haideți să fim
sinceri cu noi înșine.
Până nu reușim să
trecem peste mentalitatea defectoasa underground-ul va fierbe în suc propriu.Ne
concentrăm pe nimicuri în loc să facem muzică originală și de calitate,iar la
capitolul promovare suntem praf.Prietena mea mi-a spus de curând că există prin
rândul persoanelor de 30-40 de ani ascultători de rock/metal dornici să meargă
la concerte însă sunt deasemnea sătui de aceleasi trupe suprasaturate prezente
la toate festivalurile și concertele aniversare,și toate evenimentele
“super-rock”.Da,sunt oameni cu 10-20 mai în vârstă ca tine care ți-ar cumpără
cu plăcere CD-ul,tricoul,ar plăti bilet,și habar nu au unde se țin concerte,ce
trupe noi încearcă să își facă un nume pe la noi,și asta e trist.
Luați-o ca pe
opinia unui ascultător,dar mai ales observator al acestui stil,la nivel
românesc bineînțeles,în ciuda cinismului de care am dat dovadă mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu